Lecțiile Toamnei către Suflet

„Pericolul primordial în viață este să-ți iei prea multe măsuri de precauție” - Alfred Adler

Acum, că toamna începe cu pași stingheri să picteze peisajul, observ cât de natural se schimbă totul, adesea fără ca noi să fim conștienți de asta până când ne lovește o ploaie rece sau un vânt mai aprig și abia atunci ne scuturăm și îmbrățișăm toamna.

Am privit astăzi toamna din cabinet, prin micuțul geam de la mansardă și am găsit acolo afară, un colț de suflet, un suflet de toamnă. Felul în care cerul se întrepătrunde cu pădurea care începe să prindă culoare, m-a purtat ușor pe tărâmul gândurilor și m-a făcut să privesc în profunzime toamna.

Iubesc toamna și o iubesc dintotdeauna! Dar uneori, e enervant de ploioasă și de capricioasă! Sau poate că, face parte din frumusețea ei capriciul.

Privesc prin ochii toamnei natura și observ cât de firesc se întâmplă totul. Peisajul verde devine un mozaic de culori, un tablou greu de descris în cuvinte însă atât de cuprinzător precum o ploaie de emoții. Păsările călătoare se adună și pun la cale un zbor lung și obositor, iar cele ce rămân se pregătesc pentru iarna ce va veni. Fiecare părticică din natură urmează cursul firesc al vieții și pare atât de simplu totul.

Dar noi știm, că de fapt, viața nu este simplă. Cum ar fi dacă am privi și noi schimbarea atât de firesc cum o face natura?

Toamna creează cadrul ideal pentru ca natura să ne ofere numeroase lecții, iar invitația mea este să ne deschidem sufletul în fața ei și să o lăsăm să ne conducă printre ele.

Privind natura prin ochii toamnei, observăm pretutindeni schimbarea și transformarea. Dacă rămânem puțin mai mult ca martori ai naturii, observăm cât de profunde sunt aceste schimbări, ca parte naturală a vieții. Vă invit însă să privim și spre noi. Ați observat prin cât de multe schimbări trece corpul nostru? Mintea noastră? Sufletul nostru? Cât de ușor ne este să acceptăm schimbările noastre interioare și pe cele din exterior? Controlează natura anotimpurile sau anotimpurile natura? Se adaptează natura sau se opune schimbării? Poate că aici e prima lecție pe care toamna ne-o oferă – să fim parte din schimbare, să creștem odată cu schimbarea și să ne privim pe noi, acum, cât de departe am ajuns, cât de mult am crescut!

Pregătirea pentru transformare implică acceptarea schimbării și găsirea sensului în aceste tranziții. De câte ori trecerea timpului nu ne-a arătat că suntem exact acolo unde trebuie să fim? Poate că atunci când am căzut precum frunzele toamna, nici nu știam că vom avea resurse să ne ridicăm, sau simțeam că mergem spre nicăieri. Dar viața se întâmplă, și noi ne întâmplăm cu ea, și uite cum privind în urmă ne dăm seamă că am fost parte din proces, din firesc. Toamna ne învață că schimbările sunt esențiale pentru evoluția noastră, fiind totodată și o pregătire subtilă pentru renașterea din primăvară. Așa cum natura își lasă frunzele să cadă pentru a se regenera, și noi suntem chemați să renunțăm la ceea ce nu ne mai servește, pentru a face loc noilor începuturi. Oh, dar cât ne sperie uneori aceste începuturi!

Păsările călătoare se pregătesc să migreze către ținuturi mai calde, ghidate poate, de un instinct profund. Plecarea lor simbolizează puterea de a lăsa în urmă locurile familiare pentru a găsi un nou echilibru și a ne regenera. Pentru ele, migrarea nu este un pericol, ci o necesitate pentru supraviețuire și dezvoltare. La fel, și noi putem învăța să ne urmăm instinctele, având curajul de a ieși din zona de confort și de a ne angaja într-o călătorie de descoperire personală.

Toamna este, de asemenea, o perioadă a recoltei, a bogăției. Această bogăție simbolizează nu doar realizările noastre, ci și oportunitatea de a reflecta asupra progresului nostru și de a ne pregăti pentru schimbările viitoare. În același timp, ne reamintește importanța recunoștinței – de a aprecia atât succesul, cât și lecțiile învățate. Tu pentru ce ești recunoscător? Care sunt puterile tale? Dar bogăția ta?

Natura tremură în bătaia vântului puternic, însă în același timp, strălucește măreață în fața soarelui mângâietor. Precum natura, tremurăm în fața greutăților pe care viața ni le așterne, dar de cât de multe ori nu uităm să și strălucim sub soarele mângâietor? De câte ori spunem că este înnorat atunci când soarele încearcă să ne încălzească? Aici ne opunem firescului, aici plecăm în trecut sau viitor uitând cât de important este prezentul. Și tot aici, apare frica. Frica excesivă și măsurile de precauție ne pot înfrâna creșterea. În loc să ne temem de riscuri, putem alege să cultivăm curajul de a accepta imperfecțiunea. La fel cum frunzele care cad sunt parte din ciclul natural al vieții, acceptarea imperfecțiunii este esențială pentru creșterea personală. Curajul înseamnă să ne înfruntăm temerile și să ne acceptăm așa cum suntem, recunoscând că aceste imperfecțiuni ne îmbogățesc experiența de viață.

Un principiu central al psihoterapiei adleriene este că nu evenimentele în sine ne marchează, ci sensul pe care noi îl atribuim acestor evenimente. Alegerea noastră de a interpreta schimbările într-un mod pozitiv ne poate ajuta să navigăm prin provocări cu mai multă ușurință și să găsim sens chiar și în perioadele de tranziție. Toamna, cu schimbările ei vizibile, ne oferă o oportunitate perfectă de a reflecta asupra modului în care interpretăm evenimentele și experiențele din viața noastră. Ai observat bucuria din ochii copiilor atunci când se joacă printre frunze? Ai simțit cum o castană poate prinde viață sub forma unui arici? Ai avut curaj să alergi prin covorul de frunze sau să sari într-o baltă? Ai ignorat toate aceste mici bucurii?  

Toamna ne arată că viața nu este formată doar din extreme, cum ar fi cald sau frig, alb sau negru, ci despre complexitatea și frumusețea nuanțelor intermediare. Ne arată cât de frumos, în același anotimp, o zi ploioasă urmează uneia cu soare, temperatura scade treptat, uneori mai brusc, dar nu există o rețetă fixă despre cum să „trăiască” toamna. Și asta învățăm și noi, să trăim liber și natural. Nici frunzele nu își schimbă brusc culoarea, ci trec printr-o gamă de culori. În același mod, putem învăța să abordăm evenimentele și emoțiile noastre cu o viziune nuanțată, evitând gândirea în alb și negru și recunoscând că există multe perspective și soluții posibile.

Te invit cu căldură să reflectezi asupra modului în care interpretezi schimbările și provocările din viața ta. Te concentrezi pe dificultăți sau cauți sensul și lecțiile pe care fiecare experiență le oferă? Cu cât curaj accepți riscurile și imperfecțiunea? Ce înseamnă schimbarea pentru tine?

Te invit să explorezi aceste lecții și să colorezi tabloul toamnei din sufletul tău. Explorează provocările, temerile tale, modul în care accepți imperfecțiunea și pe cel în care poți găsi sens și scop în schimbările din viața ta. Iar dacă îți este teamă, le putem explora împreună!

Frumusețea vine din acceptarea și îmbrățișarea schimbării, pregătindu-ne astfel pentru renașterea și noile începuturi din primăvară.

Dă-ți voie să trăiești frumos!